Azi am terminat de citit o carte - Albastru nemarginit, aproape transparent. Cred ca e genul de lectura pe care majoritatea se gandesc sa o abandoneze pe la pagina 10. Ambitia dar mai ales curiozitatea de care dau dovada uneori ma uimesc si pe mine, insa voiam sa aflu macar o parte din ceea ce au vazut acei critici si anume o sclipire in literatura contemporana. Dar nu voi face o recenzie aici.
So, eram astazi in metrou, in Bucurestiul mare, citind tacticos, se deschid usile si un tip incepe sa zambeasca si chiar sa rada incet. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, da intradevar ciudatii de zi cu zi, dar nimic mai mult. Urca, se inchid usile, ne asezam accidental unul langa celalalt.Pun geanta pe genunchi si dau sa galopez prin pagina 178. Trag cu ochiul la vecinul, zambetul inca ii mai persista pe obraz cand a scos cartea subtire, foarte albastra din geanta...am inceput sa rad...citeam aceeasi carte.
A crede sau a nu crede in coincidente. Poate ca atat coincidentele ca si deja-vu-urile sunt erori de programare ale matricei..neh.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu