marți, 13 octombrie 2009

Obsesii, vacante, prieteni

Realizez de ceva vreme, in urma observatiei participative, cum unele melodii ne urmaresc in diferite iesiri cu gasca, in mod obsesiv. In general, urmarind in trend :), ca un cercetator ce sunt, acest fenomen, observ ca nu sunt melodii cu greutate, mari hituri sau melodii clasice, sau macar genul de muzica pe care unii din gasca sa il agreeze. Sunt pur si simplu melodii trendy pescuite din mijloace de transport, gari, magazine si care ne urmaresc cat timp suntem acolo, noi gasca. As putea compara chiar cu fenomenul cunoscut ca: rahatul care ti se lipeste de talpa. Ceea ce este nostim este ca ne obsedeaza pe toti, ne apuca fredonatu din senin si ne vine sa urlam pe strazi. Poate ca e faptul ca e vacanta sau mini-vacanta de weekend, poate e faptul ca suntem impreuna sau doar stupiditatea melodiilor. Chiar nu-mi amintesc un exemplu in care sa ne fi obsedat o melodie de care sa nu facem misto, una draguta, pe care sa vrei sa o auzi cand ajungi acasa si nu doar ca sa razi din nou. Veti recunoaste, cu siguranta, mari hituri de moment, vedete ce au facut valva. Ceea ce este funny, este ca pe noi acele melodii ne-au distrat, cand toata lumea le asculta pe bune. Analizand mai in profunzime, constat ca melodiile tind a fi noi, sunt hituri de moment sau sunt melodii pe care noi, ca niste ignoranti ai genului respectiv, nu le cunoastem.
Spontan, imi vin in minte doar cateva astfel de exemple: in august 2007, pribegi fiind prin Sibiu, Sighisoara si Targu-Mures ne obseda Rihanna Umbrella (sunt sigura ca va amintiti melodia), la Paris, prin septembrie 2008, datorita unui nastrusnic telefon, ne bantuia Gnarls Barkley - Crazy, mai recent de rev 2009, fredonam Smiley cu Gura ta, spre oroarea publicului masculin. Si si mai recent, prin august 2009, (Irina stie): Down Penn - You don't love me (no, no, no).
Daca v-am trezit amintiri, please share.

PS: Cineva, nu spui cine, persoana importanta, a oferit o explicatie stiintifica acestui fenomen, bazandu-se pe statistica. As indrazni sa cer un bis?!

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Perseide, nori, fum, bancuri si la sfarsit doar scrum

Mergeam linistit pe poteca mea batatorita intr-o zi de august. Vantul adia usor, cateva frunze incepusera deja sa danseze desi toamna nu sosise inca. Ascultam in cap playlistul obisnuit si vocile isi spuneau fiecare monologul. Imi urmam calea in pas alert, cu activitatile multiple si neobosite, cu somnul meu de 2-3 ore pe noapte si timpul intins la maxim. Deodata cararea mea s-a intersectat cu o autostrada, venita de nicaieri, era mare, galagioasa, vesela si colorata. Am crezut ca n-o sa-mi placa, ca n-o sa suport ritmul alert al masinilor concurand cu ritmul alert al vietii mele. Si ceea ce m-a surprins a fost ca a adus liniste. Nu putea sa agite viata mea, deoarece ritmul nebun al pasilor mei e greu de intrecut. A adus ceea ce lipsea - liniste si veselie. Am trecut la alt ritm, la alte obiceiuri, la alte privelisti in stanga si in dreapta. Am trecut peste temeri si am plonjat de pe o banda pe alta bucurandu-ma ca latimea autostrazii ma poate cuprinde dar ma poate si limita. Mi-a placut viteza, ma simteam in siguranta, m-am incredintat vantului, fumului si curentului. Am trecut prin ploi de perseide, nori, fum, ascultand bancuri la tot pasul. Ma naucea multitudinea secventelor si betia de cuvinte. Vedeam de o parte si de alta secvente de filme, bancuri, planuri, destinatii, parcuri, muzici, prieteni, orase, masini, bunici, vise. Ma simteam libera desi stiam ca sunt mai calauzita ca inainte. Nu m-am plictisit, savuram experientele noi si in fiecare zi descopeream ceva nou in drumul meu, uitasem cum e sa traiesti pe cararea batatorita. Si intr-o zi autostrada brusc s-a sfarsit, fara indicatoare, fara semnalizare, fara rute ocolitoare si fara variante. Uitandu-ma inapoi zaream acum vag portiuni rupte in stranga si in dreapta, nu le observasem cand trecusem in viteza, drumul era bun (sau asa credeam) asa ca nu ma intrebasem de ce sunt pietre pe margine, de ce gardul are gauri sau e stramb din loc in loc. Acum sunt aici, nu mai vreau cararea, mi-a placut calatoria nebuna, dar ma indrept spre altceva.