Ciudat de Ciulnita

Ciudad de Ciulnita: metropola controversata, populatie 2556 locuitori Provocare de weekend: to get to Calarasi! 5:55 am – Waking up 7:00 am – Locatie: Gara de Nord, desi pe internet imi apareau destule variante valabile ca sa ajung la Calarasi, dupa ce stau evident la un pic de coada, ghiseul Garii de Nord imi ofera replica: "Sigur, sigur la ora 14:00 cu legatura in Ciulnita". Zic: "nu nu nu, cel de acum la 7:25". "Sigur, ajunge la 9:20, iar legatura dvs. pleaca la 9:05" mi se raspunde. Indraznesc sa zic: "atunci nu e legatura". "Puteti lua cel de 14". Ok, abandonez! Incep conversatii la telefon – mi se da un pont: microbuz de pe langa piata Matache. Ok – drum pana la Matache, multe destinatii: Alexandria, Tecuci, Caracal etc, but no Calarasi. 7:25 Back in Gare du Nord. Alt pont, dat de ceferistul casei: "zi-i sa-ti dea la cel de la Arad care are intarziere 80 de minute". Revin la ghiseu: "ok dati-mi va rog, pana in Ciulnita. "Sigur, aveti la 8:20, cel de 7;25 a plecat" mi se raspunsde din spatele ghiseului. "Nu, nu, nu dati-mi la cel care vine de la Arad". "Nu va pot da la acela pentru ca nu stiu cand ajunge, cum pleaca, nu il am in grafic. Ok cedez: "dati-mi la 8:20". Intre timp marele ceferist se enerveaza si o ia spre peroane. Ma tin dupa el, gaseste trenul de Arad, vorbeste ceva cu nasica, ea imi ia biletul si zice "sigur, urcati", urc, in secunda 3 pleaca trenul. Flutur o mana in graba si incep sa inaintez prin vagoane, asa cum mi s-a indicat. Am pornit, insa inaintam ca melcul, ca broscutele testoase, ca lumea la servici luni dimineata, u name it. 8:20 Vine nasica, imi ia biletul, scrie ceva pe el, o intreb cat mai face pana la Ciulnita (dupa calculele mele cel care pleca la 8:20 ajungea la 9:30 deci plecand la 7:45 trebuia sa ajunga la aprox 9??). Imi zice ca vom avea restrictie de viteza si dupa Sarulesti, Lehliu mai face cam 15 min. Ok bun, ma lamuresc, nasica pleaca in ale ei. 8:40 Ma distrez cu o pustoaica de vreo 4-5 ani, care dupa ce vede ca imi pun ochelarii de soare ii cere maica-sii sa ii dea pe ai ei si asa stam amandoua pe culoar cu ochelarii pe nas, admirand campul. Vorbesc la telefon, omul meu de legatura care urma sa ma preia era confuzat: care Ciulnita – daca cea de langa Slobozia sau cea de langa Drajna. Eu, pui de ceferist zic "hm" in capul meu e doar una - aia dinspre mare, dar se pare ca sunt 2, cu ceva km intre ele. Ok, hold on, incep sa googalesc distante rutiere Calarasi-Ciulnita, dar 3G-ul nu ma ajuta deloc azi. Nu reusesc cu harta - se incarca foarte greu, dar aflu de pe diverse bloguri si forumuri multiple informatii interesante: cum poti ajunge foarte repede la Mangalia luand-o prin Bulgaria sau cum ajungi la mare pe bicicleta si unde poti innopta pe parcurs. Sun pe ceferistul sef – trage si el pe dreapta, unde o fi fost, scoate harta rutiera, ma lamureste - cea de langa Dragalina, Drajna. Sun inapoi la baza numarul 2 si lamuresc, ma intorc la geamul meu. 8:50 Stationam! La un moment dat ma uit nu cumva sa fie Santiago de Ciulnita, insa e prea devreme, sun la legatura mea din Ciulnita - intre timp ajunsese, ma astepta cu masina, imi zice "nu, nu, trebuie sa vezi blocuri". Zic sceptica: "serios, blocuri????, "nu ma, nu, sunt 3 case atat" oki doki, false alarm! Peisajul se deruleaza in continuare, ne miscam la fel ca atunci cand se blocheaza youtube-ul. 9:00 Oprim in camp, ma agit din nou, nu cumva sa ratez metropola. Ma arunc pe usa, ma chinui sa o deschid, camp peste tot si in zare o bucata de pseudo-peron, inteb ce e aici, nimeni nu stie. Sun din nou la Ciulnita, zic "l-a anuntat cumva prin statie? asta e??", "nu, nu, nu a anuntat nimic!" se aude din receptor melodia tipica: "ta na na na na na naaaaaaaaaa, trenul Inter Regio de la Mangalia la Bucuresti..." zic "ok nu e asta, stai pe pozitii". 9:10 Ne miscam, din goana trenului (not!!) vad o bariera, masini oprite: ceva cu Siloz Sarulesti, sc Fundulea etc… great, ca sa ajungem noi cu masina in Fundulea ne ia foarte putin, e bine de stiut cum e cu trenul. Ma intorc la amica mea si ne lipim iar ochelarii de geam. 9:20 Deja mamica amicei mele cu ochelari de soare se amuza copios cum nici o halta nu este cea la care sper. Vorbesc din nou cu baza no 2.- legatura mea plina de rabdare de la Ciulnita, ma intreaba "auzi, dar in ce tren esti tu?", "in 1632" zic eu nevinovata. "pai tocmai au anuntat ca are 1 ora intarziere datorita unor defectiuni tehnice", amutesc! "voi va miscati?", "da si culmea, chiar cu ceva viteza acum" PAUZA! Am o revelatie, viteza ametitoare imi zburase mintea: "stai, stai, ca nu sunt in trenul pentru care mi-am luat bilet, sunt in 1822, ala cu intarzierea de la Arad" Pfiu!! 9:35 In sfarsit oprim, culmea, usa mea e pe ultima bucatica de peron. Sar cu speranta ca am nimerit-o. Evident nimeni altcineva nu-si doreste sa coboare in faimoasa Ciulnita, nu-mi imaginez de ce. Nasica ma vede si striga spre mine de la un geam zambind: "e bine, e bine!!" la capatul celalalt al peronului vad o fata familiara si rasuflu usurata. Concluzie: Tradez cauza si mostenirea de ceferist si ma intorc cu microbuzul! PS: Si astfel mijloacele de transport folosite au fost, in ordine (in 21 de ore): masina personala, tren, alta masina, microbuz, taxi, metrou, alt taxi.