duminică, 23 noiembrie 2008

E lumea mea

Un fluture a zburat pe fereastra. Zgomotul aripilor lui in zbor m-a trezit.
Roua de un mov inchis picura pe o ciuperca cand am pasit incet pe iarba.
Familia de melci se mutase demult de sub scara. Paianjenul morocanos din colt inca dormea cand am tras usa ascultandu-i scartaitul tipic. Doar eu si furnica ce-mi poposise pe manseta si-mi asculta timid gandurile eram treji.
Pocnete de lemn ma ghidau spre o scorbura. Doua carii isi renovau apartamentul, am promis sa le vizitez curand.
In fundal un iepure de ciocolata topaia cand inainte curios cand inapoi temator.
Sageti de un portocaliu cald taiau ceata si piatra pe care-mi incalzea osul isi scurta umbra.
Asteptam libelula stravezie, cu care palavragesc zilnic, sa ne luam ceaiul ritualic.
Toate se estompau intr-un imens verde. Dungile de mov, portocaliu inviorau aerul.
Intr-un plop de pe mal se mutase amicul licurici, saturat si plictisit de vechiul cartier.
Miros de camp, de verde si de viata.
O mierla si o cotofana aveau discutii filozofice la barul din apropiere.
Liniste, doar zumzetul din cap.
Furnica violenta isi incepuse povestirea. Cica o rata din anturaj tradase cauza emigrand in iarba.
Umbrele se lungeau cand am trecut din nou pragul.

Niciun comentariu: