marți, 23 decembrie 2008
duminică, 21 decembrie 2008
Teorii
Dar oamenii dezamagesc...chiar daca ai asteptari scazute, chiar daca n-ai asteptari deloc. Dezamagirea urmeaza, e prezenta, te loveste si te socheaza.
Neliniste, agitatie, neputinta de a sta locului, nerabdarea revederii, tanjirea ca orele sa treaca. Fluturi in stomac si gargauni in cap. Ochi jucausi si urechi atente. Ganduri zboara si-n minte e dezordine. Faci ordine-n idei si se spulbera in 2minute. Si peste toate zambetul stupid de pe fata. Si apoi, si apoi dezamagire logic. Ideea ca it's a journey not a destination (Aerosmith), ca drumul e mai placut ca destinatia, ca visul nu va fi nicicand intrecut de realitate, ca ideea e mai pretioasa ca materializarea ei.
Multumirea, satisfactia...fericirea nu este niciodata constientizata in momentul culminant al existentei acesteia. Momentul intamplarii si cel al constientizarii nu se suprapun aproape niciodata. Atunci erai fericit, dar atunci nu stiai, nu realizai. Acum? Acum nu esti fericit, daca stai si analizezi nu esti. Sau poate esti si nu esti suficient de atent incat sa valorifici clipa. Peste o luna poate va fi considerata clipa de fericire, dar ea e irosita in prezent, ea va trai ca amintire. Neconstientizata atunci, acum aparuta ca parere defapt nu e fericire ci e impresia de fericire? Ca atunci cand nu-ti amintesti anumite intamplari din copilarie, dar iti amintesti ca bunicu mereu le povesteste sau iti amintesti o poza cu acea zi, dar intamplarea in sine pentru tine nu exista.
La Mirada - Concept greu de definit dar usor de identificat. E momentul in care ea vorbeste, gesticuleaza, se incalta, uda florile si se uita in total alta parte si el o priveste in acel mod inconfundabil. E clipa in care el mestereste ceva la calculator, se joaca, gateste si ea cu capul sprijinit in maini se uita la el zambind. Atunci cand este prezenta este binenteles observata de alte persoane nu de cele in cauza. Interesant este ca cel privit rar observa privirea cu adevarat, constientizarea are loc mult dupa ce aceasta a disparut, ca o boala vindecata fara pastile care isi arata doar urmele.
And what's the point? Linistea interioara? A trai totul la intensitate maxima si a te impaca in final cu tine. Esenta e sa fii acolo. Si ca sa citez din piesa Calatoria - Paradisul nu e un loc sau un timp. Cu cat zbori mai sus cu atat vezi mai departe -.
Neliniste, agitatie, neputinta de a sta locului, nerabdarea revederii, tanjirea ca orele sa treaca. Fluturi in stomac si gargauni in cap. Ochi jucausi si urechi atente. Ganduri zboara si-n minte e dezordine. Faci ordine-n idei si se spulbera in 2minute. Si peste toate zambetul stupid de pe fata. Si apoi, si apoi dezamagire logic. Ideea ca it's a journey not a destination (Aerosmith), ca drumul e mai placut ca destinatia, ca visul nu va fi nicicand intrecut de realitate, ca ideea e mai pretioasa ca materializarea ei.
Multumirea, satisfactia...fericirea nu este niciodata constientizata in momentul culminant al existentei acesteia. Momentul intamplarii si cel al constientizarii nu se suprapun aproape niciodata. Atunci erai fericit, dar atunci nu stiai, nu realizai. Acum? Acum nu esti fericit, daca stai si analizezi nu esti. Sau poate esti si nu esti suficient de atent incat sa valorifici clipa. Peste o luna poate va fi considerata clipa de fericire, dar ea e irosita in prezent, ea va trai ca amintire. Neconstientizata atunci, acum aparuta ca parere defapt nu e fericire ci e impresia de fericire? Ca atunci cand nu-ti amintesti anumite intamplari din copilarie, dar iti amintesti ca bunicu mereu le povesteste sau iti amintesti o poza cu acea zi, dar intamplarea in sine pentru tine nu exista.
La Mirada - Concept greu de definit dar usor de identificat. E momentul in care ea vorbeste, gesticuleaza, se incalta, uda florile si se uita in total alta parte si el o priveste in acel mod inconfundabil. E clipa in care el mestereste ceva la calculator, se joaca, gateste si ea cu capul sprijinit in maini se uita la el zambind. Atunci cand este prezenta este binenteles observata de alte persoane nu de cele in cauza. Interesant este ca cel privit rar observa privirea cu adevarat, constientizarea are loc mult dupa ce aceasta a disparut, ca o boala vindecata fara pastile care isi arata doar urmele.
And what's the point? Linistea interioara? A trai totul la intensitate maxima si a te impaca in final cu tine. Esenta e sa fii acolo. Si ca sa citez din piesa Calatoria - Paradisul nu e un loc sau un timp. Cu cat zbori mai sus cu atat vezi mai departe -.
Christmas spirit
Dimineata Craciunului: caldura, senzatie de asternul moale, de lipsa de griji, de liniste. A nu deschide ochii,a refuza sa te trezesti...a te foi in pat, a te rasuci si a te ascunde in paturica. A scoate nasul afara, a constientiza racoarea. Cliseu-miros de prajituri. Ninge rar, dar cu fulgi mari. Nerabdarea incolteste, nelinistea prinde radacini, curiozitatea domina si te face sa sari din pat. A zori spre brad descult, in pijama, cu zambetul copilariei.
luni, 15 decembrie 2008
In bucurestiu' mare...curiozitati comune
Azi am terminat de citit o carte - Albastru nemarginit, aproape transparent. Cred ca e genul de lectura pe care majoritatea se gandesc sa o abandoneze pe la pagina 10. Ambitia dar mai ales curiozitatea de care dau dovada uneori ma uimesc si pe mine, insa voiam sa aflu macar o parte din ceea ce au vazut acei critici si anume o sclipire in literatura contemporana. Dar nu voi face o recenzie aici.
So, eram astazi in metrou, in Bucurestiul mare, citind tacticos, se deschid usile si un tip incepe sa zambeasca si chiar sa rada incet. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, da intradevar ciudatii de zi cu zi, dar nimic mai mult. Urca, se inchid usile, ne asezam accidental unul langa celalalt.Pun geanta pe genunchi si dau sa galopez prin pagina 178. Trag cu ochiul la vecinul, zambetul inca ii mai persista pe obraz cand a scos cartea subtire, foarte albastra din geanta...am inceput sa rad...citeam aceeasi carte.
A crede sau a nu crede in coincidente. Poate ca atat coincidentele ca si deja-vu-urile sunt erori de programare ale matricei..neh.
So, eram astazi in metrou, in Bucurestiul mare, citind tacticos, se deschid usile si un tip incepe sa zambeasca si chiar sa rada incet. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, da intradevar ciudatii de zi cu zi, dar nimic mai mult. Urca, se inchid usile, ne asezam accidental unul langa celalalt.Pun geanta pe genunchi si dau sa galopez prin pagina 178. Trag cu ochiul la vecinul, zambetul inca ii mai persista pe obraz cand a scos cartea subtire, foarte albastra din geanta...am inceput sa rad...citeam aceeasi carte.
A crede sau a nu crede in coincidente. Poate ca atat coincidentele ca si deja-vu-urile sunt erori de programare ale matricei..neh.
duminică, 23 noiembrie 2008
E lumea mea
Un fluture a zburat pe fereastra. Zgomotul aripilor lui in zbor m-a trezit.
Roua de un mov inchis picura pe o ciuperca cand am pasit incet pe iarba.
Familia de melci se mutase demult de sub scara. Paianjenul morocanos din colt inca dormea cand am tras usa ascultandu-i scartaitul tipic. Doar eu si furnica ce-mi poposise pe manseta si-mi asculta timid gandurile eram treji.
Pocnete de lemn ma ghidau spre o scorbura. Doua carii isi renovau apartamentul, am promis sa le vizitez curand.
In fundal un iepure de ciocolata topaia cand inainte curios cand inapoi temator.
Sageti de un portocaliu cald taiau ceata si piatra pe care-mi incalzea osul isi scurta umbra.
Asteptam libelula stravezie, cu care palavragesc zilnic, sa ne luam ceaiul ritualic.
Toate se estompau intr-un imens verde. Dungile de mov, portocaliu inviorau aerul.
Intr-un plop de pe mal se mutase amicul licurici, saturat si plictisit de vechiul cartier.
Miros de camp, de verde si de viata.
O mierla si o cotofana aveau discutii filozofice la barul din apropiere.
Liniste, doar zumzetul din cap.
Furnica violenta isi incepuse povestirea. Cica o rata din anturaj tradase cauza emigrand in iarba.
Umbrele se lungeau cand am trecut din nou pragul.
Roua de un mov inchis picura pe o ciuperca cand am pasit incet pe iarba.
Familia de melci se mutase demult de sub scara. Paianjenul morocanos din colt inca dormea cand am tras usa ascultandu-i scartaitul tipic. Doar eu si furnica ce-mi poposise pe manseta si-mi asculta timid gandurile eram treji.
Pocnete de lemn ma ghidau spre o scorbura. Doua carii isi renovau apartamentul, am promis sa le vizitez curand.
In fundal un iepure de ciocolata topaia cand inainte curios cand inapoi temator.
Sageti de un portocaliu cald taiau ceata si piatra pe care-mi incalzea osul isi scurta umbra.
Asteptam libelula stravezie, cu care palavragesc zilnic, sa ne luam ceaiul ritualic.
Toate se estompau intr-un imens verde. Dungile de mov, portocaliu inviorau aerul.
Intr-un plop de pe mal se mutase amicul licurici, saturat si plictisit de vechiul cartier.
Miros de camp, de verde si de viata.
O mierla si o cotofana aveau discutii filozofice la barul din apropiere.
Liniste, doar zumzetul din cap.
Furnica violenta isi incepuse povestirea. Cica o rata din anturaj tradase cauza emigrand in iarba.
Umbrele se lungeau cand am trecut din nou pragul.
marți, 4 noiembrie 2008
luni, 3 noiembrie 2008
nemurire, reverie, devenire, implinire, isterie, ostenire, suplinire
E greu sa fii dat jos de pe piedestal. Sa fii comun, banal, ordinary as they say.
Si ce alegi eternitatea sau momentul? Explozia, combustia? Si daca aceasta visare spre eternitate este ce te tine in viata? Daca fericirea momentului se consuma si mori o data cu ea? Daca ceea ce te hraneste este seva ideii de nemurire?
Daca un inceput nu e o nastere ci o moarte? Daca prin creatia normalului se pierde esenta?
Visul sau visarea...sa dai farama de certitudine pe iluzia unei umbre?
Daca ma sparg in caderea-mi?
Daca totul diapare intr-o secunda si ramane doar regretul?
Some things get broken forever.
Visele se schimba precum norii, idolii mor sau mori tu incercand sa-i atingi. Luceferii nu coboara decat in basme iar cei ce urca pe scari de matase raman agatati de stele.
Si ce alegi eternitatea sau momentul? Explozia, combustia? Si daca aceasta visare spre eternitate este ce te tine in viata? Daca fericirea momentului se consuma si mori o data cu ea? Daca ceea ce te hraneste este seva ideii de nemurire?
Daca un inceput nu e o nastere ci o moarte? Daca prin creatia normalului se pierde esenta?
Visul sau visarea...sa dai farama de certitudine pe iluzia unei umbre?
Daca ma sparg in caderea-mi?
Daca totul diapare intr-o secunda si ramane doar regretul?
Some things get broken forever.
Visele se schimba precum norii, idolii mor sau mori tu incercand sa-i atingi. Luceferii nu coboara decat in basme iar cei ce urca pe scari de matase raman agatati de stele.
duminică, 26 octombrie 2008
luni, 20 octombrie 2008
un columbian, doua brazilience si doua romance
3 tari intr-o luna
Din lanul de porumb (Paris-Bouvais) in miezul atomic (Bruxelles) si apoi...la malul marii (Barcelona).
De la cafenele parisiene la un mix de nationalitati si de bucatarii in Bruxelles pana la aventuri in Barcelona
Zbor!Exista 2 tipuri de oameni: cei ce zboara deasupra norilor, pierzandu-se in ei si cei ce se zbat dedesubt privind un cer sumbru.
Exista oameni care te inteleg, cu care nu trebuie sa folosesti cuvinte si altii cu care tot dex-ul nu te ajuta si nu reuseste sa faca lumina.
Se spune ca Parisul inspira iubire!? Cred ca e necesar si un fond/fund de amorez :).
Deseori am discutii cu un prieten pe teme arhitecturale - subiectul preferat - casele vechi, arhitectura din alt secol.
Ma gandesc acum la La Defence, Centre Ponpidou vs Louvre si Le Petit Palais.
De la o gaina gatita cu tot cu pene ce a dat un nou inteles expresiei "te mananc cu tot cu fulgi" la o pizza semidezamagitoare spre o placinta cu apricot pe care nu as fi dat placinta mamei. Da, am platit locatia, the landscape as they say si nu regret.
E interesant cum astfel de intamplari intr-un alt oras ar fi starnit revolta...but in Paris...
Sa stai langa un parc cu dealuri, sa-ti iei micul dejun pe iarba, sau cafeaua intr-o cafenea tipic pariziana, sau chiar pe terasa ce da spre gradinita.
Sa profanezi Louvrul mancand de la Mc' pe treptele sale.
Gradinile Tuilerie, Le Petit Palais, Le jardin du Luxembourg, senvisuri, Evian (cea mai ieftina la ei) :) :) Sorbona, cartierul latin (recomand neaparat), si daca vreti sa va imbolnavizi vizitati libraria Gibert!!!
E fascinant sa vezi Notre Dame noaptea, sa te plimbi pe malul Senei, sa vezi Ile de la Cite in lumina diminetii, sa vezi lumina patrunzand in Saint Chapelle, sa mananci clatite si senvisuri pe strada, sa simti o libertate absoluta si doar adierea provocata de aripile tale in zbor.
Sa te pierzi pe stradute aiurea, sau in Foret du Vincennes sau la metrou...:) (prietenii stiu de ce :) )
Sa simti in nari parfumul deja cunoscut atunci cand iesi din lift...sa stii deja scurtaturi, supermarketuri cu preturi ok, noduri de linii de metrou.
Zbor...again
Bruxelles...bere cu fructe, peripetii cu taxi, mancare tailandeza, ciocolaterii si iar ciocolaterii.
Multiculturalitate: un compartiment de tren pe ruta Brugges-Bruxelles - 2 belgieni, 2 spanioli, 4 englezi, 3 romance, 3 frantuzoaice. Fiecare pe limba lui si uneori impreuna :).
Si de ce nu...zbor again...si astfel 3 tari intr-o luna
Barceloooooona (as Freddie Mercury would say!)
Mancare libaneza, una clara cu 1 columbian, 2 brazilience si 2 romance sau prajiturele la Casa Portugheza, aglomeratia de pe La Rambla, coloritul din La Bocheria, plimbare prin Passeig de Gracia, concert de muzica portugheza, stradute, stradute, stradute si aerul tipic barcelonez.
Din lanul de porumb (Paris-Bouvais) in miezul atomic (Bruxelles) si apoi...la malul marii (Barcelona).
De la cafenele parisiene la un mix de nationalitati si de bucatarii in Bruxelles pana la aventuri in Barcelona
Zbor!Exista 2 tipuri de oameni: cei ce zboara deasupra norilor, pierzandu-se in ei si cei ce se zbat dedesubt privind un cer sumbru.
Exista oameni care te inteleg, cu care nu trebuie sa folosesti cuvinte si altii cu care tot dex-ul nu te ajuta si nu reuseste sa faca lumina.
Se spune ca Parisul inspira iubire!? Cred ca e necesar si un fond/fund de amorez :).
Deseori am discutii cu un prieten pe teme arhitecturale - subiectul preferat - casele vechi, arhitectura din alt secol.
Ma gandesc acum la La Defence, Centre Ponpidou vs Louvre si Le Petit Palais.
De la o gaina gatita cu tot cu pene ce a dat un nou inteles expresiei "te mananc cu tot cu fulgi" la o pizza semidezamagitoare spre o placinta cu apricot pe care nu as fi dat placinta mamei. Da, am platit locatia, the landscape as they say si nu regret.
E interesant cum astfel de intamplari intr-un alt oras ar fi starnit revolta...but in Paris...
Sa stai langa un parc cu dealuri, sa-ti iei micul dejun pe iarba, sau cafeaua intr-o cafenea tipic pariziana, sau chiar pe terasa ce da spre gradinita.
Sa profanezi Louvrul mancand de la Mc' pe treptele sale.
Gradinile Tuilerie, Le Petit Palais, Le jardin du Luxembourg, senvisuri, Evian (cea mai ieftina la ei) :) :) Sorbona, cartierul latin (recomand neaparat), si daca vreti sa va imbolnavizi vizitati libraria Gibert!!!
E fascinant sa vezi Notre Dame noaptea, sa te plimbi pe malul Senei, sa vezi Ile de la Cite in lumina diminetii, sa vezi lumina patrunzand in Saint Chapelle, sa mananci clatite si senvisuri pe strada, sa simti o libertate absoluta si doar adierea provocata de aripile tale in zbor.
Sa te pierzi pe stradute aiurea, sau in Foret du Vincennes sau la metrou...:) (prietenii stiu de ce :) )
Sa simti in nari parfumul deja cunoscut atunci cand iesi din lift...sa stii deja scurtaturi, supermarketuri cu preturi ok, noduri de linii de metrou.
Zbor...again
Bruxelles...bere cu fructe, peripetii cu taxi, mancare tailandeza, ciocolaterii si iar ciocolaterii.
Multiculturalitate: un compartiment de tren pe ruta Brugges-Bruxelles - 2 belgieni, 2 spanioli, 4 englezi, 3 romance, 3 frantuzoaice. Fiecare pe limba lui si uneori impreuna :).
Si de ce nu...zbor again...si astfel 3 tari intr-o luna
Barceloooooona (as Freddie Mercury would say!)
Mancare libaneza, una clara cu 1 columbian, 2 brazilience si 2 romance sau prajiturele la Casa Portugheza, aglomeratia de pe La Rambla, coloritul din La Bocheria, plimbare prin Passeig de Gracia, concert de muzica portugheza, stradute, stradute, stradute si aerul tipic barcelonez.
miercuri, 1 octombrie 2008
Paris. punct
Paris punct. Cineva mi-a zis demult ca Parisul e doar un oras. Eroare totala, sa ma scuze micutul... Parisul e Paris si punct.
Sa incepem cu inceputul...ma maison...cartierul Buttes-Chaumont
Evident...itinerar de turist...
Din pacate realitatea nu e asta. No no no... E crud sa atingi cote inalte, sa zbori, sa simti... Intotdeauna m-am intrebat daca e mai bine sa nu stii cum e, sa nu traiesti anumite senzatii, sa nu stii cat de bine poate fi sau ...sa stii cum e pentru ca trairea e maxima si-ti ajunge toata viata...hmmm tema pentru acasa: sa ai la ce visa pentru ca stii cum e sau sa dormi linistit pentru ca habar n-ai ce pierzi?
Liniste, relaxare..lingering cum ar zice un bun prieten
Sa incepem cu inceputul...ma maison...cartierul Buttes-Chaumont
Evident...itinerar de turist...
Le temps de cathedrale (mica obsesie realizata...Notre Dame)
Le people de Paris. Se pare ca imbie intradevar la moda, stil, excentricitati...
Parisul imbie la creatie...
Din pacate realitatea nu e asta. No no no... E crud sa atingi cote inalte, sa zbori, sa simti... Intotdeauna m-am intrebat daca e mai bine sa nu stii cum e, sa nu traiesti anumite senzatii, sa nu stii cat de bine poate fi sau ...sa stii cum e pentru ca trairea e maxima si-ti ajunge toata viata...hmmm tema pentru acasa: sa ai la ce visa pentru ca stii cum e sau sa dormi linistit pentru ca habar n-ai ce pierzi?
Liniste, relaxare..lingering cum ar zice un bun prieten
Abonați-vă la:
Postări (Atom)