luni, 24 octombrie 2011

SAH...MAT

Am uitat sa joc sah sau ceilalti au inceput sa triseze?
Am asteptat rabdatoare sa mute celalalt o piesa. Am jucat prudent, fara sa ma avant in mutari riscante.
Am incercat sa respect regulile, sa ghicesc adversarul, sa ii intuiesc miscarile si sa fiu in accord cu miscarile lui.
Am incercat sa aplic ce am invatat din meciurile trecute, sa nu mai fac greseli fatale, ce m-ar costa probabil insusi regele, sa nu mai imi apar regina mai presus de orice, ci sa o utilizez in folosul jocului.
Eram dispusa sa sacrific pionii, daca era nevoie si sa armonizez miscarile pieselor adversarului cu nebunii si turele mele, sa creem o strategie astfel incat jocul sa dureze si sa ne capteze.
Ma implicam caci jocul parea interesant si adversarul pe masura, insa din prudenta ramaneam in sfera de placere a jocului fara sa imi pese cine castiga.
Si totusi, cand regele meu a cazut, zambetul meu a pierit, credeam ca ne simtim bine, ca poate construim ceva, nu ca nimicim si atat.

duminică, 4 septembrie 2011

Skydiving - linistea primului salt

Si usa s-a deschis…un vant puternic m-a izbit in fata si zgomotul celor 4000 de m altitudine a patruns inauntru.
Am stat pe margine cat sa vad seninul absolut, eram deasupra norilor, doar noi si soarele.
Apoi ne-am aruncat.
A urmat o tumba in aer.
Am planat cu aripile deschise golindu-mi mintea de aproape orice si incercind sa absorb lumina care ma inunda.
Simteam vantul sustinindu-ma si impingindu-ma in sus.
Si deodata am strapuns stratul de nori si ne-am cufundat.
Din stratul laptos am iesit iar in plina lumina, un cer albastru, nori albi si un soare rosu la asfintit.
Si ca pe o papusa, cineva m-a tras de sfori.
Apoi linistea s-a lasat.
Ne-am rotit si s-au succedat culorile – soarele rosu, pamantul verde si maro, norii albi.
Era o liniste extraordinara care patrundea prin fiecare por.
Apoi ca niste frunze am ajuns jos.

sâmbătă, 13 august 2011

time

Vineri, 12 august 2011 ora 11:29 (a.m).
Voi incepe ca la mima – artificial cu persoana intai singular.
In timp ce eu scriu la un raport de cercetare, cineva semneaza actele de divort si altcineva este la o cununie civila in sectorul 3.
Si ma intreb ce fac acum restul oamenilor din viata mea:

Cineva invata pentru un examen foarte important si se ciondaneste cu pisica si cu totul altcineva vede un pacient cu cancer si spera sa plece acasa la ora 14:00.
O cu totul alta persoana rezolva plangerea cuiva si se gandeste la o reteta de pizza.
Cineva savureaza o cafea si viseaza la concediul ce tocmai s-a incheiat in urma cu 48 de ore.
Altcineva face teste in laborator si se gandeste undeva departe.
Cineva conduce spre locul pe care l-a construit si la care a visat toata viata.
O bunica gateste pentru masa in familie.
Buni prieteni se bronzeaza pe o plaja si viseaza la un bebelus.
La 2 ore diferenta, un prieten citeste retete si ofera sfaturi intr-o alta limba.
La o alta mare, cineva se catara dupa 6 ani de pauza.
Altcineva proiecteaza o cladire si ii ingheata picioarele sub birou.
Cineva e indragostit!
Cineva sta cu cineva bolnav si spera la zile mai bune, iar altcineva goneste liber pe drumurile tarii.
In alte parti ale globului o familie doarme adanc si asteapta o noua zi.

E vineri, as da o petrecere si as vrea sa fiti toti!

marți, 9 august 2011

straturi de realitate

Ceasul suna si se auzea zbatandu-se pe lemnul cu miros patrunzator si Alice ar fi trebuit sa se trezeasca.
Dar Alice traia totusi cand intr-o lume de culori si personaje spectaculoare, cand in realitate.
Pendula intre doua lumi, nefiind pe deplin fericita in niciuna. In cea reala pentru ca I se parea mult prea monocrom, prea putin, prea banal, prea cu decoruri limitate si cu personaje banale, iar in cea imaginara deoarece oricat incerca nu reusea niciodata sa creeze iluzia realitatii pe deplin. Era ca si cum pasea intr-o panza dar mereu vedea marginile sevaletului, ca si cum era intr-o pelicula de film, dar vedea mereu prelucrarea dinainte de efectele speciale.
Si astfel, cand era mai greu si Regina de pica mai aproape, il lua pe iepuras la o ceasca de ceai si il asteptau pe palarierul cel nebun.
Si peisajul, mirajul functiona, multe personaje savuroase apareau la masa de ceai, pana si palarierul cel nebun si totul era de asa cum ar fi trebuit sa fie.
Insa, spre final, culorile paleau, genele se strangeau mai tare si totusi realitatea patrundea de fiecare data.
Lumile curgeau dintr-una in alta uneori si Palarierul aparea si in lumea reala, dar se dovedea de fiecare data a fi un fals, o sosie, niciodata cel adevarat. Si Alice isi dadea seama ba ca nu are hainele potrivite, ba urechile erau false, ba nu era indeajuns de nostim sau nu vorbea asa cum a fi trebui sa vorbeasca palarierul veritabil.
Si de fiecare data Alice iesea din scorbura cu amintirea iluziei, a realitatii celeilalte, a lumii de dincolo, din care ea aluneca si astfel, tanjea dupa reveria aceea suprapunand hainele sau urechile adevaratului palarier peste sosia sa.

luni, 1 august 2011

suenos/reves/dreams...

Am ajuns la metrou, am cautat portofelul si cand sa scot cartela cu 62 de calatorii, o alta cartela verde a sarit indrazneata - cartela de transport din Lisboa.
Si automat filmul s-a derulat foarte repede inapoi:
Acum 48 de ore pedalam pe malul oceanului, priveam cum danseaza umbrele norilor pe o plaja de surf si simteam briza jucandu-se in parul meu.
Acum o saptamana alergam pe scarile de piatra ale unui castel, respiram un aer racoros, iar printre degete simteam mangaierea nisipului.
La capat de continent, auzeam valurile izbindu-se de stanci cu furie, iar vantul parea ca ne spulbera pe loc.
Urcam strazi in panta, admiram case pictate si ne ascundeam in turnuri de piatra.
Daca inchid ochii se aude Fado pe fundal, se simte miros de peste si in jur numai zambete.

Exista clipe memorabile, de neegalat, clipe in care te intrebi daca e vis sau realitate.
Si exista locuri de care te indragostesti si care iti raman in memorie datorita felului in care te simteai atunci si acolo.
Asta deoarece exista oameni espectacular, cu care you bond just like that, oameni de neinlocuit care intra dentro del corazon.

Si deodata usile s-au inchis si vocea care anunta statia urmatoare sigur nu era in limba corecta.

marți, 5 iulie 2011

ascultand inauntru unei scoici





cu o scoica la ureche

Vant la pupa corabiei argintii, midii, un dulce Ovidiu, dans pe plaja, nisip in tenesi, “suc de mere si de portocale”, soare, briza dementiala, Micul Golf, Jamiroquai, suberek, paparazzi, ploaie, pestera Limanu, geamii, canasta, Jack, rasarit de nori si alergat pe plaja in zori de zi, vanatoare de gaini aka pescarusi si evident pacheeeetuuuul.

vineri, 17 iunie 2011

la madrugada

Me encanta el olor de la lluvia en la manana. Me gusta como el olor de los arboles se combina con el olor de la lluvia y que todo se siente muy fuerte.
Me gusta ver los caracoles, que salen después de la lluvia, cuando me voy de la casa, me gusta el fresco de la mañana que te hace sentir joven y alegre.
Tal vez me parece que se siente el aire del mar, de la arena y de sal.
Me gusta la tranquilidad de la mañana, si estamos hablando de la madrugada. Me gusta madrugar, me gusta que todavía no hay velocidad, no hay gente en la calle y nadie tiene prisa.

sau

Îmi place mirosul de ploaie dimineaţă. Îmi place mirosul de copaci combinat cu mirosul de ploaie si ca totul se simte foarte puternic.
Îmi place sa vad melcii, care apar după ploaie, când plec de acasă, îmi place racoarea dimineţii ce te face să te simţi tânăr şi voios.
Uneori imi pare ca se simte aerul de mare, nisip şi sare.
Imi place linistea de dimineata, dacă vorbim de dimineaţa devreme. Imi place dimineata foarte devreme, îmi place că nu există încă viteza, nici oameni pe stradă şi nimeni nu se grabeste inca.

miercuri, 18 mai 2011

tulburari

1. Azi am pasit pentru prima data dupa aproape 1 an in facultate. Mirosul atat de familiar m-a izbit imediat ce am impins usa de fier si sticla. Am ajuns pana sus, m-am asezat intr-o banca in sala 202 si m-a cuprins melancolia si uimirea. Am inchis ochii si auzeam din nou zumzetul colegilor si buretele pe tabla.
Apoi am coborat, topaind treptele binecunoscute pe care am stat inaintea atator examene, gandindu-ma la ultimii ani. Impingand din nou usa de fier si inaintand pe trotuar mi-am intors automat privirea usor spre stanga, am ezitat, apoi m-am decis... am traversat.
2. Si am strabatut curtea si m-am impiedicat ca de obicei de prag. Totul era la fel si totusi nu. Ceva gresie noua, poze si decoratii, niste lambriuri si niste dulapuri noi, fete noi, dar si fete vechi, ce m-au intampinat cu afectiune. Scara ingusta, in spirala era neschimbata, iar textura balustrazii ma teleporta. Am gasit imediat ultima clasa in care am invatat - poarta acum numarul 203, iar dinauntru se auzea o voce autoritara. Prima clasa, de care ma leaga atatea clipe dragi, era incuiata, asa ca nu i-am vazut ridurile. Ca o pedeapsa ce inca isi intinde ghiarele nu mi-a fost dat sa intru in laborator. Au trecut 7 ani si daca inchid ochii pot sa jur ca urmeaza ora de geografie sau de chimie, ca vom auzi poante savuroase la ora de mate, ca vom face misto la romana, ca vom rade la istorie, unde se va vorbi de "haponia", ca vom incerca sa copiem la fizica sau ca vom chiuli masiv in curte. Da, curtea liceului e intr-adevar neschimbata, exact cum am lasat-o ultima data cand am chiulit asezata pe gratar, rontaind ceva.
Am trecut iar pragul, cineva mi-a zambit, m-a pupat pe ambii obraji si mi-a urat succes. Pentru asta si pentru ocazia oferita ii multumesc.
3. Apoi am pus mana pe telefon...

duminică, 15 mai 2011

conexiuni

Si ma surprind din nou uitandu-ma la spatiul acum pustiu unde conversau in liniste Lazar, Mihai Viteazu, Spiru Haret si Heliade Radulescu. Si ma gandesc la provizoria lor casa si la nocturne plimbari. Si inchid ochii si vad din nou flori, muzee, acoperisuri, chihlimbar si vin. Si vad iar un colt egiptean, o bere bruna, lasagna, sali de teatru si multe vorbe. Si mai vad in departare zapada si un orizont ce parea infinit si-o plaja in nocturna si nimeni in aglomeratie. Si aud iar discutii nesfarsite despre orase, despre carti, despre oameni, despre idei si despre nimic. Si trec mereu printr-o statie de metrou inghetata in timp. Si ma izbesc iar calatorii cu trenul si cu masina, talpi prin zapada si ochi arzand.

duminică, 1 mai 2011

one fine day:

Desi m-am trezit foarte devreme intr-o zi de sambata m-am simtit extraordinar pe parcursul a 20 de ore.
M-am plimbat pana la spaniola, era o racoare calda, daca asa ceva se poate inchipui.
Dupa 4 ore intr-o alta lume am pornit alene pe strazi, nefiind fortata sa ajung nicaieri. Am facut ceva neprevazut – m-am tuns - si s-a dovedit mult mai inspirat decat alte astfel de experiente indelung planuite.
Am cules pe drum un quiche Lorraine (veche pasiune), un croissant si o pereche de pantofi.
La pranz, acasa, am reusit sa termin o carte.
Dupa amiaza a continuat cu un rose racoros intr-o companie extrem de placuta.
Apoi am asistat la o explozie de viata, arta, metafora si subtilitate urmarind Raoul la Teatrul National. Unii oameni nu fac arta, ci sunt arta pur si simplu.
Si cine a zis ca pe tocuri nu poti savura o saorma?

marți, 8 martie 2011

Sfarsitul sezonului manusilor

Si exact cand saptamana manusilor ajungea la full circle manusile mele mov lungane au coborat pe nesimtite din buzunar.
Ma aflam tot la metrou, la Grivita de data acesta cand ma tineam de ele intr-o secunda si in secunda urmatoare au sarit din buzunar.
Nu le invinovatesc, m-au insotit cu devotament pana la sfarsitul iernii si chiar a cumplitei raceli.
Au asteptat sfarsitul iernii ca sa scape de mine. Eu am incercat sa le gasesc imediat cum am sesizat fuga lor, insa au fost mai dibace decat mine si s-au ascuns bine.
Defapt incep sa cred ca daca nu le-ar fi gasit un nene zelos care sa le ia cu el in speranta ca face o fapta buna, ele s-ar fi razgandit si m-ar fi asteptat si poate chiar ar fi consimtit sa hiberneze in miros de levantica cateva luni.
Sau poate chiar nu era o relatie de lunga durata. Acum, ca imi amintesc bine si duminica ele tanjeau sa ramana la altcineva pe canapea, insa intoarsa din lift le-am fortat sa vina cu mine.

Asta e, poate au mirosit primavara inaintea a orice si a oricui.

sâmbătă, 5 martie 2011

Saptamana manusilor

Vineri 25 februarie 19:00 p.m: Aglomeratie in metrou, statia Universitate, o tanara se ridica si se indreapta grabita spre usa. O doamna in varsta ii striga in urma: manusile!

Sambata 26 februarie 11:00 a.m: Lume putina de data aceasta la metrou. O adolescenta se ridica pentru a cobora la Unirii. Ma trezesc ca o atentionez: v-a cazut o manusa.

Sambata 26 februarie 11:20 a.m: O alta adolescenta se aseaza langa mine in metrou. La Crangasi ma ridic. Simt ca ma retine ceva si inainte de a ma intoarce sa verific, aud in spatele meu: v-ati uitat manusile. Nu le uitasem, insa manusile mele lungi si mov ce imi atarna deobicei din buzunar erau prinse sub fundul ei.

Duminica 27 februarie 11:35 a.m: Alerg pe scarile de la Timpuri noi in timp ce aud metroul intrand in statie, ma strecor la limita printre usi. In acelasi timp, pe la o alta usa se strecoara o doamna cu multe bagaje. Se apropie de mine si imi zice intinzandu-mi binecunoscuta manusa mov: am vazut cand v-a cazut si ma gandeam ca ar fi pacat.

Duminica 27 februarie 17:50 p.m: In drum spre niste prieteni vedem din nou cum o domnisoara isi lasa in urma manusile in strigatele disperate ale celorlalti calatori cu metroul.

Luni 28 februarie 19:40 p.m: Plec cu mama de la dentist. In drumul nostru, pe Bulevardul Carol, sesizeaza ca ii lipseste o manusa. (pentru linistea tuturor va informez ca manusa a fost gasita mai tarziu in siguranta in geanta).

Joi 4 martie 18:00 p.m: Plecam in grup compact de la servici. Ajunsi la Unirii, Iuliana se ridica de langa mine si se indreapta spre usa. Cu totii observam, cand se ridica, cum din poala ei cad manusile.

Deci, sa vina primavara ca nici manusile nu ne mai vor!

luni, 17 ianuarie 2011

Meet cute

(pentru definitie a se vedea filmul The Holiday http://www.imdb.com/title/tt0457939/)
Sau iata o scurta explicatie: 1 personaj din filmul amintit ii povesteste altuia despre cum un barbat si o femeie se intalnesc la raionul de pijamale barbatesti, femeia zice vreau doar partea de sus de la pijama, barbatul zice eu vreau doar partea de jos.
And that's a meet cute!
Si hai sa luam doua personaje, se presupune ca nu locuiesc in acelasi oras, ba mai mult ca in acel moment nici macar nu ar trebui sa fie in aceeasi tara.
Merg printr-un oras in care doar unul e probabil sa fie. Iarna, seara, frig, vant.
Vorbesc la telefon unul cu altul.
Si deodata se trezesc fata in fata!
I find this a meet cute.

marți, 4 ianuarie 2011

"Santiago de" Borsa

In tara oamenilor nealcosi...de portul si traditiile lor, a fusului cu zurgalai, in care linistea te invaluie aproape ireal, chiar daca "tremuri la liber" de frig, ansamblul folcloric "4 Sudisti Tipai" au plecat sa rescrie povestea Caprei cu Trei Iezi si s-au intors, infruntand "fara dotari SUV" stihiile ce domina Pasul Prislop, sa-si istoriseasca pataniile.