luni, 24 octombrie 2011

SAH...MAT

Am uitat sa joc sah sau ceilalti au inceput sa triseze?
Am asteptat rabdatoare sa mute celalalt o piesa. Am jucat prudent, fara sa ma avant in mutari riscante.
Am incercat sa respect regulile, sa ghicesc adversarul, sa ii intuiesc miscarile si sa fiu in accord cu miscarile lui.
Am incercat sa aplic ce am invatat din meciurile trecute, sa nu mai fac greseli fatale, ce m-ar costa probabil insusi regele, sa nu mai imi apar regina mai presus de orice, ci sa o utilizez in folosul jocului.
Eram dispusa sa sacrific pionii, daca era nevoie si sa armonizez miscarile pieselor adversarului cu nebunii si turele mele, sa creem o strategie astfel incat jocul sa dureze si sa ne capteze.
Ma implicam caci jocul parea interesant si adversarul pe masura, insa din prudenta ramaneam in sfera de placere a jocului fara sa imi pese cine castiga.
Si totusi, cand regele meu a cazut, zambetul meu a pierit, credeam ca ne simtim bine, ca poate construim ceva, nu ca nimicim si atat.