luni, 9 septembrie 2013

Vise de sfarsit de vara

Intotdeauna mi-am dorit sa ajung la aeroport fara bagaje si sa ma urc intr-un avion asa doar cu o geanta si cu hainele de pe mine...stiu!...ce cliseu...dar tot mi-ar placea. Nu stiu de unde mi se trage acest dor de duca, acesta stare permanenta de talpa arzanda. Defapt stiu de unde, e mostenire de familie si culmea s-a si acutizat la mine. Sau si mai tare imi doresc sa ma ia cineva pe sus, sa imi zica plecam nu stiu unde, cand? acum! Sa fie totul aranjat: drum, cazare, sa am deja bagajele facute pentru ca altcineva s-a ocupat de toate acestea pana la cel mai mic detaliu. Eventual sa-mi fie aprobat si concediu :), sa fie totul stabilit si sa trebuiasca doar sa zic da! :) Da, suna din nou cliseistic dar e o iluzie pe care tare as vrea-o transformata in realitate. Sa ai acel sentiment de vacanta, de bine si de siguranta.