Acum ceva ani ma gandeam daca...acum ma intreb de ce nu. Creste sau nu gradul de scepticism, de intoleranta cu varsta?
Ca sa citam din clasici..am o varsta...
In filmul "Everybody says I love you" Mia Farrow viseaza la "somebody to buy furniture with". THE SIMPLE THINGS??
Intre to settle si be settled by cats at you 50s uneori e greu sa te decizi.
Marianne a lui Jane Austin, insa in interpretarea lui Kate Winslet zicea ca "to love is to burn, to be on fire". Suntem gata a abandona fluturasii din stomac?
Totul e un balans intre a lua tot,a fi tu si a lua cat ti se da, adica a fi mai putin decat ceea ce esti.
Uneori esenta e sa te tina cineva de mana dimineata cand mergi spre munca.
As Brian Adams says "may the one you hold be the one you love" ca daca nu acolo unde nu-ti sta mintea iti vor sta sigur papucii.
Dar oamenii chiar se iubesc sau se multumesc?
Nu pot sa nu revin la o intrebare mai veche: soarta e cruda cand iti ofera anumite lucruri sau atunci cand te priveaza de ele?
Cred ca toti avem un moment in viata cand ne zicem "what if this is as good as it gets".
Oare constientizam, traim iubirea, exista ea sau e un Tyler Durden, in fiecare din noi, care ne alimenteaza costant asa zisa iubire?
Si peste toate tipa asta, intr-o seara, pe la ora 18:20, avand in jur de 30 de ani, destul de business, probabil avand carte de munca la vreo multinationala, vorbea in metrou la telefon, nimicuri, evident, pana cand s-a auzit clar, senin: iei tu paine azi?
