duminică, 21 februarie 2010

ceata si certituni

Sunt oameni si oameni...
Si oamenii iti pot induce stari diverse, te pot ingropa sau te pot face sa zbori cu un cuvant, un zambet...o privire.
Sunt oameni cu care simti ca timpul sta in loc sau pur si simplu se scurge dupa alte reguli.
Sunt oameni cu si de care esti legat pe viata. Sunt lucruri care se intampla si par din alta lume.
Poti intalni pe cineva, apoi drumurile voastre sa se desparta, dar sa stii ca va fi mereu acolo, asa cum mereu iti vei aminti o banala intalnire cu o mie de semnificatii.
Sa zicem, ca avem doua personaje. Un el si o ea.
Cateva ore petrecute impreuna, nimic special, la final, isi iau la revedere in plina strada, el o ia in stanga si ea in dreapta. Poate el are o neliniste, ea un suras secret. El se uita pe jos, pare incruntat, merge hotarat. Ea poate sovaie, merge lent si incearca sa ia o decizie. Poate am observa toate acestea daca i-am urmari pe amandoi, dar in viata ai doar o versiune.
Ceea ce e de neinteles este cum deodata ceva ii tine in loc si ceea ce este surprinzator este cum dupa 20 de pasi de ganduri si framantari, protagonistii nostrii isi intorc privirea in exact aceeasi secunda.
Tot ei ar putea sa ne explice cum poti sa deslusesti prin ceata, intr-o seara de iarna o silueta, sa simti acea persoana dinainte ca ochiul sa o poata percepe si sa o suprapuna identitatii sale. Sa se indoiasca ochiul, dar tu sa stii sigur asteptand si fiind tradat, din nou, de un suras.