duminică, 21 decembrie 2008

Teorii

Dar oamenii dezamagesc...chiar daca ai asteptari scazute, chiar daca n-ai asteptari deloc. Dezamagirea urmeaza, e prezenta, te loveste si te socheaza.

Neliniste, agitatie, neputinta de a sta locului, nerabdarea revederii, tanjirea ca orele sa treaca. Fluturi in stomac si gargauni in cap. Ochi jucausi si urechi atente. Ganduri zboara si-n minte e dezordine. Faci ordine-n idei si se spulbera in 2minute. Si peste toate zambetul stupid de pe fata. Si apoi, si apoi dezamagire logic. Ideea ca it's a journey not a destination (Aerosmith), ca drumul e mai placut ca destinatia, ca visul nu va fi nicicand intrecut de realitate, ca ideea e mai pretioasa ca materializarea ei.

Multumirea, satisfactia...fericirea nu este niciodata constientizata in momentul culminant al existentei acesteia. Momentul intamplarii si cel al constientizarii nu se suprapun aproape niciodata. Atunci erai fericit, dar atunci nu stiai, nu realizai. Acum? Acum nu esti fericit, daca stai si analizezi nu esti. Sau poate esti si nu esti suficient de atent incat sa valorifici clipa. Peste o luna poate va fi considerata clipa de fericire, dar ea e irosita in prezent, ea va trai ca amintire. Neconstientizata atunci, acum aparuta ca parere defapt nu e fericire ci e impresia de fericire? Ca atunci cand nu-ti amintesti anumite intamplari din copilarie, dar iti amintesti ca bunicu mereu le povesteste sau iti amintesti o poza cu acea zi, dar intamplarea in sine pentru tine nu exista.

La Mirada - Concept greu de definit dar usor de identificat. E momentul in care ea vorbeste, gesticuleaza, se incalta, uda florile si se uita in total alta parte si el o priveste in acel mod inconfundabil. E clipa in care el mestereste ceva la calculator, se joaca, gateste si ea cu capul sprijinit in maini se uita la el zambind. Atunci cand este prezenta este binenteles observata de alte persoane nu de cele in cauza. Interesant este ca cel privit rar observa privirea cu adevarat, constientizarea are loc mult dupa ce aceasta a disparut, ca o boala vindecata fara pastile care isi arata doar urmele.

And what's the point? Linistea interioara? A trai totul la intensitate maxima si a te impaca in final cu tine. Esenta e sa fii acolo. Si ca sa citez din piesa Calatoria - Paradisul nu e un loc sau un timp. Cu cat zbori mai sus cu atat vezi mai departe -.

Christmas spirit

Dimineata Craciunului: caldura, senzatie de asternul moale, de lipsa de griji, de liniste. A nu deschide ochii,a refuza sa te trezesti...a te foi in pat, a te rasuci si a te ascunde in paturica. A scoate nasul afara, a constientiza racoarea. Cliseu-miros de prajituri. Ninge rar, dar cu fulgi mari. Nerabdarea incolteste, nelinistea prinde radacini, curiozitatea domina si te face sa sari din pat. A zori spre brad descult, in pijama, cu zambetul copilariei.

luni, 15 decembrie 2008

In bucurestiu' mare...curiozitati comune

Azi am terminat de citit o carte - Albastru nemarginit, aproape transparent. Cred ca e genul de lectura pe care majoritatea se gandesc sa o abandoneze pe la pagina 10. Ambitia dar mai ales curiozitatea de care dau dovada uneori ma uimesc si pe mine, insa voiam sa aflu macar o parte din ceea ce au vazut acei critici si anume o sclipire in literatura contemporana. Dar nu voi face o recenzie aici.
So, eram astazi in metrou, in Bucurestiul mare, citind tacticos, se deschid usile si un tip incepe sa zambeasca si chiar sa rada incet. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, da intradevar ciudatii de zi cu zi, dar nimic mai mult. Urca, se inchid usile, ne asezam accidental unul langa celalalt.Pun geanta pe genunchi si dau sa galopez prin pagina 178. Trag cu ochiul la vecinul, zambetul inca ii mai persista pe obraz cand a scos cartea subtire, foarte albastra din geanta...am inceput sa rad...citeam aceeasi carte.
A crede sau a nu crede in coincidente. Poate ca atat coincidentele ca si deja-vu-urile sunt erori de programare ale matricei..neh.