duminică, 4 septembrie 2011

Skydiving - linistea primului salt

Si usa s-a deschis…un vant puternic m-a izbit in fata si zgomotul celor 4000 de m altitudine a patruns inauntru.
Am stat pe margine cat sa vad seninul absolut, eram deasupra norilor, doar noi si soarele.
Apoi ne-am aruncat.
A urmat o tumba in aer.
Am planat cu aripile deschise golindu-mi mintea de aproape orice si incercind sa absorb lumina care ma inunda.
Simteam vantul sustinindu-ma si impingindu-ma in sus.
Si deodata am strapuns stratul de nori si ne-am cufundat.
Din stratul laptos am iesit iar in plina lumina, un cer albastru, nori albi si un soare rosu la asfintit.
Si ca pe o papusa, cineva m-a tras de sfori.
Apoi linistea s-a lasat.
Ne-am rotit si s-au succedat culorile – soarele rosu, pamantul verde si maro, norii albi.
Era o liniste extraordinara care patrundea prin fiecare por.
Apoi ca niste frunze am ajuns jos.