Dar oamenii dezamagesc...chiar daca ai asteptari scazute, chiar daca n-ai asteptari deloc. Dezamagirea urmeaza, e prezenta, te loveste si te socheaza.
Neliniste, agitatie, neputinta de a sta locului, nerabdarea revederii, tanjirea ca orele sa treaca. Fluturi in stomac si gargauni in cap. Ochi jucausi si urechi atente. Ganduri zboara si-n minte e dezordine. Faci ordine-n idei si se spulbera in 2minute. Si peste toate zambetul stupid de pe fata. Si apoi, si apoi dezamagire logic. Ideea ca it's a journey not a destination (Aerosmith), ca drumul e mai placut ca destinatia, ca visul nu va fi nicicand intrecut de realitate, ca ideea e mai pretioasa ca materializarea ei.
Multumirea, satisfactia...fericirea nu este niciodata constientizata in momentul culminant al existentei acesteia. Momentul intamplarii si cel al constientizarii nu se suprapun aproape niciodata. Atunci erai fericit, dar atunci nu stiai, nu realizai. Acum? Acum nu esti fericit, daca stai si analizezi nu esti. Sau poate esti si nu esti suficient de atent incat sa valorifici clipa. Peste o luna poate va fi considerata clipa de fericire, dar ea e irosita in prezent, ea va trai ca amintire. Neconstientizata atunci, acum aparuta ca parere defapt nu e fericire ci e impresia de fericire? Ca atunci cand nu-ti amintesti anumite intamplari din copilarie, dar iti amintesti ca bunicu mereu le povesteste sau iti amintesti o poza cu acea zi, dar intamplarea in sine pentru tine nu exista.
La Mirada - Concept greu de definit dar usor de identificat. E momentul in care ea vorbeste, gesticuleaza, se incalta, uda florile si se uita in total alta parte si el o priveste in acel mod inconfundabil. E clipa in care el mestereste ceva la calculator, se joaca, gateste si ea cu capul sprijinit in maini se uita la el zambind. Atunci cand este prezenta este binenteles observata de alte persoane nu de cele in cauza. Interesant este ca cel privit rar observa privirea cu adevarat, constientizarea are loc mult dupa ce aceasta a disparut, ca o boala vindecata fara pastile care isi arata doar urmele.
And what's the point? Linistea interioara? A trai totul la intensitate maxima si a te impaca in final cu tine. Esenta e sa fii acolo. Si ca sa citez din piesa Calatoria - Paradisul nu e un loc sau un timp. Cu cat zbori mai sus cu atat vezi mai departe -.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu