Sfarsitul sezonului manusilor

Si exact cand saptamana manusilor ajungea la full circle manusile mele mov lungane au coborat pe nesimtite din buzunar.
Ma aflam tot la metrou, la Grivita de data acesta cand ma tineam de ele intr-o secunda si in secunda urmatoare au sarit din buzunar.
Nu le invinovatesc, m-au insotit cu devotament pana la sfarsitul iernii si chiar a cumplitei raceli.
Au asteptat sfarsitul iernii ca sa scape de mine. Eu am incercat sa le gasesc imediat cum am sesizat fuga lor, insa au fost mai dibace decat mine si s-au ascuns bine.
Defapt incep sa cred ca daca nu le-ar fi gasit un nene zelos care sa le ia cu el in speranta ca face o fapta buna, ele s-ar fi razgandit si m-ar fi asteptat si poate chiar ar fi consimtit sa hiberneze in miros de levantica cateva luni.
Sau poate chiar nu era o relatie de lunga durata. Acum, ca imi amintesc bine si duminica ele tanjeau sa ramana la altcineva pe canapea, insa intoarsa din lift le-am fortat sa vina cu mine.

Asta e, poate au mirosit primavara inaintea a orice si a oricui.

Saptamana manusilor

Vineri 25 februarie 19:00 p.m: Aglomeratie in metrou, statia Universitate, o tanara se ridica si se indreapta grabita spre usa. O doamna in varsta ii striga in urma: manusile!

Sambata 26 februarie 11:00 a.m: Lume putina de data aceasta la metrou. O adolescenta se ridica pentru a cobora la Unirii. Ma trezesc ca o atentionez: v-a cazut o manusa.

Sambata 26 februarie 11:20 a.m: O alta adolescenta se aseaza langa mine in metrou. La Crangasi ma ridic. Simt ca ma retine ceva si inainte de a ma intoarce sa verific, aud in spatele meu: v-ati uitat manusile. Nu le uitasem, insa manusile mele lungi si mov ce imi atarna deobicei din buzunar erau prinse sub fundul ei.

Duminica 27 februarie 11:35 a.m: Alerg pe scarile de la Timpuri noi in timp ce aud metroul intrand in statie, ma strecor la limita printre usi. In acelasi timp, pe la o alta usa se strecoara o doamna cu multe bagaje. Se apropie de mine si imi zice intinzandu-mi binecunoscuta manusa mov: am vazut cand v-a cazut si ma gandeam ca ar fi pacat.

Duminica 27 februarie 17:50 p.m: In drum spre niste prieteni vedem din nou cum o domnisoara isi lasa in urma manusile in strigatele disperate ale celorlalti calatori cu metroul.

Luni 28 februarie 19:40 p.m: Plec cu mama de la dentist. In drumul nostru, pe Bulevardul Carol, sesizeaza ca ii lipseste o manusa. (pentru linistea tuturor va informez ca manusa a fost gasita mai tarziu in siguranta in geanta).

Joi 4 martie 18:00 p.m: Plecam in grup compact de la servici. Ajunsi la Unirii, Iuliana se ridica de langa mine si se indreapta spre usa. Cu totii observam, cand se ridica, cum din poala ei cad manusile.

Deci, sa vina primavara ca nici manusile nu ne mai vor!