E greu sa fii dat jos de pe piedestal. Sa fii comun, banal, ordinary as they say.
Si ce alegi eternitatea sau momentul? Explozia, combustia? Si daca aceasta visare spre eternitate este ce te tine in viata? Daca fericirea momentului se consuma si mori o data cu ea? Daca ceea ce te hraneste este seva ideii de nemurire?
Daca un inceput nu e o nastere ci o moarte? Daca prin creatia normalului se pierde esenta?
Visul sau visarea...sa dai farama de certitudine pe iluzia unei umbre?
Daca ma sparg in caderea-mi?
Daca totul diapare intr-o secunda si ramane doar regretul?
Some things get broken forever.
Visele se schimba precum norii, idolii mor sau mori tu incercand sa-i atingi. Luceferii nu coboara decat in basme iar cei ce urca pe scari de matase raman agatati de stele.
4 comentarii:
Hă?
:D
"hă"-ul ăla era o încheiere a pledoariei tale pentru transcendent şi "în contra direcţiei de azi a mediocrităţii şi autosuficienţei" (cum ar spune un Maiorescu contemporan). Autoironia e şi ea în trusa de scule a lui "to blog" :Ppp
Deci "hăul"... also known as abis, genune :))
am postat mai demult o chestie din "Despre ingeri" (varianta audio, nu că ar conta). More or less, esenţa era aceeaşi. Dar... Dar eu constatam pur şi simplu că există 2 versiuni ontologice la care ne putem raporta - "imediatul" şi "îngerul" (arhetipul). Atât şi nimic mai mult. Prefer să las intactă libertatea alegerii şi să n-o "infectez" cu propria mea opţiune de gust. Mie mi se pare că "dacă" - u know, cuvinţelul ăla cu kre ţi-ai condimentat retoricul - ar trebui să exprime numai şi numai natura lui condiţională. Şi atunci vin şi te întreb: "Dacă ceea ce te hrăneşte este seva ideii de nemurire", atunci... Atunci ce?
Hă? :*
pai daca e musai sa fie numai si numai un conditional...atunci...adica daca doar acel ceva ma hraneste (si tu tii mortis sa elimini celelalte nuante si sa pastrezi doar varianta alta desi se vede clar o dualitate si o profunda ezitare - de aceea nu e un raspuns)atunci atunci ... tocmai asta e nu exista raspuns
Trimiteți un comentariu