Am ajuns la metrou, am cautat portofelul si cand sa scot cartela cu 62 de calatorii, o alta cartela verde a sarit indrazneata - cartela de transport din Lisboa.
Si automat filmul s-a derulat foarte repede inapoi:
Acum 48 de ore pedalam pe malul oceanului, priveam cum danseaza umbrele norilor pe o plaja de surf si simteam briza jucandu-se in parul meu.
Acum o saptamana alergam pe scarile de piatra ale unui castel, respiram un aer racoros, iar printre degete simteam mangaierea nisipului.
La capat de continent, auzeam valurile izbindu-se de stanci cu furie, iar vantul parea ca ne spulbera pe loc.
Urcam strazi in panta, admiram case pictate si ne ascundeam in turnuri de piatra.
Daca inchid ochii se aude Fado pe fundal, se simte miros de peste si in jur numai zambete.
Exista clipe memorabile, de neegalat, clipe in care te intrebi daca e vis sau realitate.
Si exista locuri de care te indragostesti si care iti raman in memorie datorita felului in care te simteai atunci si acolo.
Asta deoarece exista oameni espectacular, cu care you bond just like that, oameni de neinlocuit care intra dentro del corazon.
Si deodata usile s-au inchis si vocea care anunta statia urmatoare sigur nu era in limba corecta.
2 comentarii:
E incredibil cum ne facem timp pentru toate si de fapt pentru nimic...Am reusit sa citesc in sfarsit incursiunea ta in timp si spatiu(probabil mult mai colorat decat cel in care te afli acum)..si desi sunt in mijlocul tuturor lucrurilor enuntate de tine, inca traiesc in acele vremuri, pentru ca deja sunt vremuri, momente de prietenie, "maximuri" urmate de un adanc minim...motiv pentru care ma intorc, sa-mi rescriu propriul "fado", cu speranta ca inca nu "am pierdut trenul":)
Frumos post, nu am inteles eu prea bine titlul si nici cateva cuvinte de pe la final, care aduceau a portugheza si nu prea...parea mai degraba un dialect stricat...cine stie:)...
fain spus si cat de adevarat, deci sa inceapa fado-ul si calatoria :)
Trimiteți un comentariu