Si exact cand saptamana manusilor ajungea la full circle manusile mele mov lungane au coborat pe nesimtite din buzunar.
Ma aflam tot la metrou, la Grivita de data acesta cand ma tineam de ele intr-o secunda si in secunda urmatoare au sarit din buzunar.
Nu le invinovatesc, m-au insotit cu devotament pana la sfarsitul iernii si chiar a cumplitei raceli.
Au asteptat sfarsitul iernii ca sa scape de mine. Eu am incercat sa le gasesc imediat cum am sesizat fuga lor, insa au fost mai dibace decat mine si s-au ascuns bine.
Defapt incep sa cred ca daca nu le-ar fi gasit un nene zelos care sa le ia cu el in speranta ca face o fapta buna, ele s-ar fi razgandit si m-ar fi asteptat si poate chiar ar fi consimtit sa hiberneze in miros de levantica cateva luni.
Sau poate chiar nu era o relatie de lunga durata. Acum, ca imi amintesc bine si duminica ele tanjeau sa ramana la altcineva pe canapea, insa intoarsa din lift le-am fortat sa vina cu mine.
Asta e, poate au mirosit primavara inaintea a orice si a oricui.
Un comentariu:
Le dorim stapini merituosi manusilor mov. Si tie, o noua pereche, care sa-ti lase amintiri macar la fel de placute. Dar pina atunci, primavara!
Trimiteți un comentariu