Perseide, nori, fum, bancuri si la sfarsit doar scrum

Mergeam linistit pe poteca mea batatorita intr-o zi de august. Vantul adia usor, cateva frunze incepusera deja sa danseze desi toamna nu sosise inca. Ascultam in cap playlistul obisnuit si vocile isi spuneau fiecare monologul. Imi urmam calea in pas alert, cu activitatile multiple si neobosite, cu somnul meu de 2-3 ore pe noapte si timpul intins la maxim. Deodata cararea mea s-a intersectat cu o autostrada, venita de nicaieri, era mare, galagioasa, vesela si colorata. Am crezut ca n-o sa-mi placa, ca n-o sa suport ritmul alert al masinilor concurand cu ritmul alert al vietii mele. Si ceea ce m-a surprins a fost ca a adus liniste. Nu putea sa agite viata mea, deoarece ritmul nebun al pasilor mei e greu de intrecut. A adus ceea ce lipsea - liniste si veselie. Am trecut la alt ritm, la alte obiceiuri, la alte privelisti in stanga si in dreapta. Am trecut peste temeri si am plonjat de pe o banda pe alta bucurandu-ma ca latimea autostrazii ma poate cuprinde dar ma poate si limita. Mi-a placut viteza, ma simteam in siguranta, m-am incredintat vantului, fumului si curentului. Am trecut prin ploi de perseide, nori, fum, ascultand bancuri la tot pasul. Ma naucea multitudinea secventelor si betia de cuvinte. Vedeam de o parte si de alta secvente de filme, bancuri, planuri, destinatii, parcuri, muzici, prieteni, orase, masini, bunici, vise. Ma simteam libera desi stiam ca sunt mai calauzita ca inainte. Nu m-am plictisit, savuram experientele noi si in fiecare zi descopeream ceva nou in drumul meu, uitasem cum e sa traiesti pe cararea batatorita. Si intr-o zi autostrada brusc s-a sfarsit, fara indicatoare, fara semnalizare, fara rute ocolitoare si fara variante. Uitandu-ma inapoi zaream acum vag portiuni rupte in stranga si in dreapta, nu le observasem cand trecusem in viteza, drumul era bun (sau asa credeam) asa ca nu ma intrebasem de ce sunt pietre pe margine, de ce gardul are gauri sau e stramb din loc in loc. Acum sunt aici, nu mai vreau cararea, mi-a placut calatoria nebuna, dar ma indrept spre altceva.