marți, 27 septembrie 2011
luni, 5 septembrie 2011
duminică, 4 septembrie 2011
Skydiving - linistea primului salt
Si usa s-a deschis…un vant puternic m-a izbit in fata si zgomotul celor 4000 de m altitudine a patruns inauntru.
Am stat pe margine cat sa vad seninul absolut, eram deasupra norilor, doar noi si soarele.
Apoi ne-am aruncat.
A urmat o tumba in aer.
Am planat cu aripile deschise golindu-mi mintea de aproape orice si incercind sa absorb lumina care ma inunda.
Simteam vantul sustinindu-ma si impingindu-ma in sus.
Si deodata am strapuns stratul de nori si ne-am cufundat.
Din stratul laptos am iesit iar in plina lumina, un cer albastru, nori albi si un soare rosu la asfintit.
Si ca pe o papusa, cineva m-a tras de sfori.
Apoi linistea s-a lasat.
Ne-am rotit si s-au succedat culorile – soarele rosu, pamantul verde si maro, norii albi.
Era o liniste extraordinara care patrundea prin fiecare por.
Apoi ca niste frunze am ajuns jos.
Am stat pe margine cat sa vad seninul absolut, eram deasupra norilor, doar noi si soarele.
Apoi ne-am aruncat.
A urmat o tumba in aer.
Am planat cu aripile deschise golindu-mi mintea de aproape orice si incercind sa absorb lumina care ma inunda.
Simteam vantul sustinindu-ma si impingindu-ma in sus.
Si deodata am strapuns stratul de nori si ne-am cufundat.
Din stratul laptos am iesit iar in plina lumina, un cer albastru, nori albi si un soare rosu la asfintit.
Si ca pe o papusa, cineva m-a tras de sfori.
Apoi linistea s-a lasat.
Ne-am rotit si s-au succedat culorile – soarele rosu, pamantul verde si maro, norii albi.
Era o liniste extraordinara care patrundea prin fiecare por.
Apoi ca niste frunze am ajuns jos.
joi, 1 septembrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)