Un fluture a zburat pe fereastra. Zgomotul aripilor lui in zbor m-a trezit.
Roua de un mov inchis picura pe o ciuperca cand am pasit incet pe iarba.
Familia de melci se mutase demult de sub scara. Paianjenul morocanos din colt inca dormea cand am tras usa ascultandu-i scartaitul tipic. Doar eu si furnica ce-mi poposise pe manseta si-mi asculta timid gandurile eram treji.
Pocnete de lemn ma ghidau spre o scorbura. Doua carii isi renovau apartamentul, am promis sa le vizitez curand.
In fundal un iepure de ciocolata topaia cand inainte curios cand inapoi temator.
Sageti de un portocaliu cald taiau ceata si piatra pe care-mi incalzea osul isi scurta umbra.
Asteptam libelula stravezie, cu care palavragesc zilnic, sa ne luam ceaiul ritualic.
Toate se estompau intr-un imens verde. Dungile de mov, portocaliu inviorau aerul.
Intr-un plop de pe mal se mutase amicul licurici, saturat si plictisit de vechiul cartier.
Miros de camp, de verde si de viata.
O mierla si o cotofana aveau discutii filozofice la barul din apropiere.
Liniste, doar zumzetul din cap.
Furnica violenta isi incepuse povestirea. Cica o rata din anturaj tradase cauza emigrand in iarba.
Umbrele se lungeau cand am trecut din nou pragul.
duminică, 23 noiembrie 2008
marți, 4 noiembrie 2008
luni, 3 noiembrie 2008
nemurire, reverie, devenire, implinire, isterie, ostenire, suplinire
E greu sa fii dat jos de pe piedestal. Sa fii comun, banal, ordinary as they say.
Si ce alegi eternitatea sau momentul? Explozia, combustia? Si daca aceasta visare spre eternitate este ce te tine in viata? Daca fericirea momentului se consuma si mori o data cu ea? Daca ceea ce te hraneste este seva ideii de nemurire?
Daca un inceput nu e o nastere ci o moarte? Daca prin creatia normalului se pierde esenta?
Visul sau visarea...sa dai farama de certitudine pe iluzia unei umbre?
Daca ma sparg in caderea-mi?
Daca totul diapare intr-o secunda si ramane doar regretul?
Some things get broken forever.
Visele se schimba precum norii, idolii mor sau mori tu incercand sa-i atingi. Luceferii nu coboara decat in basme iar cei ce urca pe scari de matase raman agatati de stele.
Si ce alegi eternitatea sau momentul? Explozia, combustia? Si daca aceasta visare spre eternitate este ce te tine in viata? Daca fericirea momentului se consuma si mori o data cu ea? Daca ceea ce te hraneste este seva ideii de nemurire?
Daca un inceput nu e o nastere ci o moarte? Daca prin creatia normalului se pierde esenta?
Visul sau visarea...sa dai farama de certitudine pe iluzia unei umbre?
Daca ma sparg in caderea-mi?
Daca totul diapare intr-o secunda si ramane doar regretul?
Some things get broken forever.
Visele se schimba precum norii, idolii mor sau mori tu incercand sa-i atingi. Luceferii nu coboara decat in basme iar cei ce urca pe scari de matase raman agatati de stele.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)